Simona Halep pierde finala turneului „Transylvania Open”

În Sala Polivalentă din Cluj-Napoca s-au încheiat întrecerile turneului de tenis WTA, acolo unde au fost prezente Simona Halep (prima favorită) şi Emma Răducanu (Anglia, cu tată român şi mamă chinezoaică, câştigătoarea turneului de Grand Slam US Open – 2021, eliminată în sferturi), dar şi alte jucătoare din România, printre ele fiind Irina Begu, Irina Bara, Ana Bogdan, Jacqueline Cristian, Andreea Mitu, Andreea Prisacariu etc.
În marea finală a probei de simplu a turneului WTA 250 „Transylvania Open” de la Cluj-Napoca, românca  Simona Halep (Numărul 18 WTA) a fost învinsă clar de Anett Kontaveit (Estonia, nr. 14 WTA), la scorul de 2-6, 3-6.
Anett Kontaveit câștigă astfel al doilea titlu consecutiv în circuitul WTA și al patrulea din acest sezon şi în urma succesului de la Cluj-Napoca jucătoarea din Estonia își asigură biletul de participare pentru „Turneul Campioanelor”.
În urma finalei disputate la Cluj-Napoca, a 40-a din carieră,
Simona Halep obţine un premiu de 16.398 de dolari și 180 de puncte WTA, în timp ce Anett Kontaveit primeşte 29.200 de dolari și 280 de puncte WTA.
În finala probei de dublu, perechea Irina Bara (România) - Ekaterine Gorgodze (Georgia) a devenit campioană la Cluj-Napoca, după victoria cu scorul de 4-6, 6-1, 11-9 în faţa cuplului Aleksandra Krunic (Serbia) - Lesley Pattinama Kerkhove (Olanda).
Bara şi Gorgodze s-au ales cu un cec de 10.300 de dolari şi 280 de puncte WTA la dublu. Finalistele au primit 6.000 de dolari şi 180 de puncte WTA.
DAN TEODORESCU

A schimbat Biserica data de pomenire a „moșilor de toamnă” din acest an?

Creştinii ortodocşi care au consultat în această perioadă calendarul pe 2020, au observat faptul că, în acest an, „moșii de toamnă”, așa cum îi numește Biserica pe cei trecuți la viața de dincolo, nu mai sunt pomeniți în cea dintâi sămbătă a lunii noiembrie, conform tradiției, ci în ultima sâmbătă a lunii octombrie, adică pe data de 30. Care este motivul din spatele acestei schimbări?

Înainte de a da un răspuns, trebuie să cunoaștem faptul că, Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morţilor o zi liturgică pe săptămână, şi anume sâmbăta. În această zi, la unele slujbe (cum este miezonoptica), dar și în unele cărți de cult există cântări și rugăciuni special alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

S-a ales această zi deoarece fiecare sâmbătă este, de fapt, o imitare a Sâmbetei Mari, a şederii lui Hristos în mormânt și că, din punct de vedere teologic, aceasta este ziua în care Mântuitorul a coborât cu sufletul la iad pentru a-i înălța pe cei adormiți. Dar, în mod deosebit, două dintre aceste zile de sâmbătă din anul bisericesc sunt dedicate, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a morţilor, prin rugăciunile și cântările înscrise în cărțile de rânduială respective (Triod și Penticostar):

a) sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a înfricoşătoarei Judecăţi) şi

b) sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (sâmbăta Rusaliilor).

Alături de aceste două sâmbete „ale moşilor”, care fac parte din tradiţia de cult a tuturor Bisericilor Ortodoxe, în unele zone din țara noastră (ca şi în cadrul altor Biserici Ortodoxe) mai există și o sâmbătă „a moşilor de toamnă”, zi în care sunt pomeniți toți cei adormiți dar care, nefiind înscrisă în cărţile de slujbă, nu e aceeaşi în toate regiunile unde se practică acest obicei. Părintele Ene Braniște consemnează în volumul său intitulat „Liturgica Generală” faptul că, în unele zone, pomenirea „moșilor de toamnă” se face „într-una dintre sâmbetele dintre sărbătoarea Sfântului Dumitru şi cea a Sfinţilor Arhangheli (26 octombrie - 8 noiembrie), iar în altele s-a fixat sâmbăta de după sărbătoarea Sfinților Arhangheli ori ultima sâmbătă dinainte de Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului (15 noiembrie). În Bucovina, spre exemplu, s-a hotărât, după tradiție, sâmbăta dinainte de Sfântul Dumitru sau cele două sâmbete consecutive de după Sfântul Dumitru”.

Tot părintele Braniște mai arată că, această pomenire de toamnă a celor adormiți pare să fie de origine destul de veche, căci în secolul al IX-lea, la Mănăstirea Studion din Constantinopol, una dintre cele două pomeniri generale ale morților se făcea luna septembrie, iar în secolul al XVII-lea, liturgistul apusean lacob Goar spune că grecii făceau a treia pomenire generală a morţilor în prima sâmbătă din octombrie.

Având în vedere cele menționate mai sus, Părintele Viorel Sava, profesor de Teologie Liturgică la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, a explicat motivul acestei schimbări, care nu este nicidecum o „erezie”, așa cum s-a vehiculat în diverse medii, ci o uniformizare a datei de pomenire în tot cuprinsul Patriarhiei Române:

„Decizia pomenirii moșilor de toamnă în ultima sâmbătă a lunii octombrie este menționată în paginile Anuarului Liturgic și Tipiconal pe anul 2020, apărut la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, deci este luată în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii noastre. Evident, nu poate fi vorba despre o erezie, deoarece nu este o abatere de la Învățătura de credință. Biserica nu a combătut, prin aceasta, învățătura despre pomenirea morților, ci a hotărât o dată generală, uniformă, de pomenire a celor adormiți, având în vedere că în cărțile de slujbă nu era stabilită o dată exactă. În anii din urmă, în anumite zone ale țării noastre, pomenirea se făcea în această ultimă sâmbătă a lunii octombrie, iar faptul că Sfântul Sinod a hotărât stabilirea unei zile pentru aceasta, care să fie și înscrisă în calendar, este un motiv de laudă, nu de blamare. Știm, apoi, că Ortodoxia se distinge prin unitate și uniformitate liturgică, iar dacă spunem că acestea sunt notele specifice ale credinței noastre, trebuie să căutăm ca măcar în sânul unei Biserici locale să existe uniformitate, reflectată în tot cuprinsul ei prin transmiterea Anuarului Liturgic și Tipiconal, astfel încât toate slujbele să se desfășoare după aceeași rânduială”.

Așadar, să avem în vedere faptul că Biserica noastră, prin decizia de uniformizare, nu a anulat pomenirea „moșilor de toamnă” și nici nu a adus vreo schimbare de ordin liturgic acestui moment.

Datori suntem să îi pomenim pe toţi cei din veac adormiţi, în cadrul slujbei de parastas care se săvârşeşte în toate bisericile, la finalul Sfintei Liturghii și să ne aducem aminte de „creştinii care au adormit în credinţă: părinţi, strămoşi, bunici şi străbuni, fraţi şi prieteni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domni, pe cei de laolaltă şi sihaştri”, pentru toți aceştia rugându-L pe Dumnezeu astfel: „Odihneşte-i, Doamne (...), unde sunt mulţimile tuturor drepţilor şi unde este sălaşul sfinţilor Tăi” (Penticostar, slujba din sâmbăta pomenirii moşilor de vară).(Sursa: Cătălin Acasandrei - Doxologia - 30 octombrie 2021)
NR: Pentru familia Maria şi Dan Teodorescu, "Moşii de toamnă" a însemnat şi participarea la slujba de la Biserica Banu din Iaşi, oficiată de preotul paroh Bogdan Ţifrea, care este şi redactor şef la Radio Trinitas Iaşi. Părintele menţionat şi ajutorul său, doamna Rodica, au primit pentru biblioteca personală cărţi editate de Dan Teodorescu în acest an, 2021. Dan Teodorescu s-a închinat şi la mormântul din curtea bisericii Banu, acolo unde a fost înmormântat anul acesta pr. Dumitru Merticariu, un om de cultură de înaltă clasă. Veşnică pomenire pentru cei ce nu mai sunt printre noi! (Dan Teodorescu)

 

"Vocea Ta" a aniversat Centenarul!

 În octombrie 2021, prin strădania unor români de omenie din Germania şi prin profesionalismul acestora, ziarul VOCEA TA a ajuns la numărul 100, având colaboratori din mai multe ţări ale lumii, inclusiv din România. Colectivul de redacţie este alcătuit din oameni de presă cu experienţă, membrii ai mai multor asociaţii profesionale, inclusiv ale Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, ale Ligii Scriitorilor Români sau ale Asociaţiei Presei Sportive din România şi ale Uniunii Jurnaliştilor din Germania.

Conducerea publicaţiei din landul Bavariei aparţine managerului general Ionela van Rees-Zota, cea care ne-a declarat, la acest ceas aniversar, următoarele:
"Publicația VOCEA TA a fost înfiinţată în data de 15 decembrie 2010. Sediul se află la Nürnberg - Germania, având de la data inaugurării un tiraj de 5000 de exemplare. Știrile, informațiile au fost colectate, fie de la corespondenţi, ori de la membri ai asociaţiilor româneşti din mai multe ţări europene, purtătorii de cuvânt ai Instituţiilor de Stat etc, ajungându-se astfel ca majoritatea comunităţilor care cunosc limba română să beneficieze de informaţiile prezentate în ziar.

Ziarul VOCEA TA a avut un grad de accesibilitate foarte mare în Germania, Austria, Belgia, Olanda, Franţa, Elveţia şi România, fiind distribuit prin firma ATLASSIB - la toate sediile din țările mai sus enumerate, dar și la sediul Institutelor Culturale, Ambasade, Consulate, Asociații, Magazine cu specific românesc, Biserici etc. De asemenea, o mare parte din tirajul ziarului a mers la cititori prin abonamente.

Ziarul nostru are ca scop diseminarea unor informaţii corecte şi pozitive în rândul cunoscătorilor de limba română din mai multe colţuri ale lumii. Începând cu luna septembrie 2021, Vocea Ta cuprinde multe ştiri din zona metropolitană Nürnberg, fiind destinat în primul rând românilor  din Bavaria, dar suntem în legătură permanentă şi cu prietenii noştri din afara Germaniei".
Spre bucuria celor care fac voluntariat la acest ziar românesc din Germania, Vocea Ta / Deine Stimme a ajuns la ediţia cu numărul 100 în octombrie 2021, aniversând astfel Centenarul!
În Vocea Ta - 100, pe prima pagină se regăseşte articolul
„Succesul înseamnă pentru mine îndeplinirea

obiectivelor tale, pe toate planurile; familial, profesional,

material-financiar, dar și social”, semnat de Klaus Gross, dar şi un editorial al Ionelei van Rees-Zota cu titlul "99 de persoane lunar sau 3,3 Persoane zilnic - este statistica Centrului cultural româno-german din Nürnberg" şi o scrisoare de mulţumire semnată de Janette Carabaşu, General interimar la Consulatul General al României la München, în urma unei fructuoase colaborări cu acelaşi Centru Cultural Româno-German "Dumitru Dorin Prunariu" de la Nürnberg, înfiinţat şi coordonat tot de românca noastră născută la Moineşti, Ionela van Rees-Zota.

În toate cele 16 pagini ale ziarului Vocea Ta - 100 se află informaţii extrem de utile pentru românii noştri din Germania şi nu numai, din domeniul administrativ, educaţional, social, juridic, medical şi divertisment.
În caseta redacţională a ziarului Vocea Ta se regăsesc  acum redactorii-șefi Liliana Moldovan şi Dan Teodorescu, alături de redactorii Nadia Marin, Theodora- Raluca Păun, Oana-Roxana Gherasim, Raimond Romilă Bihuneti, Adriana Tillich, Ion-Marius Tatomir, Viorel Maier, Psihologul Andra Tănăsescu, Iulia Teleșpan, Ioana Diaconu, Mariana  Pachis (regizor  și scenograf). Adriana Bittner- Ciobanu, Viorel  Băetu, Elena Cesar von Sachse, Ioan Godja, Elena Chiriță (Membră UZPR).

Tehnoredactor: Adrian Aurel Cif.

Publicaţia lunară Vocea Ta este editată de DACIA e.V. şi în prezent este distribuită cu mult succes în Zona Metropolitană Nürnberg.
DAN TEODORESCU
Membru UZPR, APSR, LSR.

Dan Teodorescu, un explorator al adâncurilor din cuvinte

 O carte vine spre tine, aproape întotdeauna, numai cu gânduri bune. Din titlu, fără să-ți propui, apar uneori știri senzaționale. Volumul „Mirajul cuvintelor“, semnat de Dan Teodorescu, președintele L.S.R. – Filiala Iași - Nord Est , neobositul om al condeiului, care pare că nimic nu-i poate sta în cale pentru a aduce spre cunoaștere oameni, fapte, trăiri, ale celor pentru care viața are valoare, este o astfel de carte. Scriitorul, prin ce scrie, pare să ne convingă pe noi cititorii că poezia ne poate alina multă suferință.

„Citiți o carte de poezie și scăpați de pandemie“. Poezia, mereu ne-a salvat din situații limită, aș spune eu. Încerc să pătrund în „titlul cărții“ domnului Teodorescu, „Mirajul cuvintelor“. Am în fața mea un „pachet“ cu ceva foarte prețios, pe care văd substituit titlul „Mirajul vieții“. Cu grijă încep să pătrund în taina darului primit de la autor. Îmi aduc aminte că, de-a lungul anilor, am cochetat cu „frumusețea din cuvinte“, cu puterea lor, cu tăcerea din ele sau pur și simplu cu, acele cuvinte din tăcere etc.

M-am plimbat prin cuvinte, descătușată de angoasele vieții, și-mi dau seama că Dan Teodorescu pare mult mai liber decât mine, pare să ne sugereze „să alergăm în jurul amurgului“[1], dar ne anunță parcă să fim prudenți, căci prin mișcările noastre greșite putem fi pradă întunericului. Autorul pare că poartă în suflet durerea lumii întregi, nu numai a semenilor săi. Cuvintele au sensuri ascunse pe care le poți traduce doar cu răbdare și respect.

Pentru ilustrul om de litere, pentru poetul Dan Teodorescu, ninge peste toată Europa. Domnia sa simte nopțile aspre, cerul senin. Pe muntele sacru și piscul sublim, simte spaima durerii.

Ninge nemilos peste omenire, dar subliniază sensibilitatea cea mai de sus a sufletului din noi, „Ninge peste credință“. Deducem din acest gând, că suferințele sunt generale și adânci.

Libertatea poetului de a se afla peste tot, peste toate trăirile de seamă, îl pune pe un loc de unde îl putem auzi, îl putem vedea în plenitudinea vieții sale, cu toții, dar mai ales îl putem înțelege ce dorește să spună prin „cuvintele strigate“, așa cum le numește scriitoarea Corina Matei Gherman, în prefața volumului „Mirajul cuvintelor“.

Poeziile sunt doar esențele ideilor, ale iubirii, ale durerilor, ale prezentului îngrijorător pe care-l trăim.

Căutările poetului prin viața răvășită pe care o duce întreaga omenire, scoate în evidență neliniștea din sufletul său nobil pentru soarta Lumii. Dar, despre complexitatea personalității domnului Dan Teodorescu, poate nu sunt eu cea mai indicată să vorbesc. Am auzit de domnia sa în tinerețe, pe când cochetam și eu cu jurnalismul, dar l-am cunoscut abia la bătrânețe, pe tărâmul literar, unde întâmplarea ne-a adus aproape, prin cărțile noastre pe care le semnăm.

Așa că, prefer să fac popas pe paginile volumului, intitulat atât de sugestiv pentru valoarea cuvântului în viață.

Cu câțiva ani în urmă, publicam o carte de poezii, „Taina gândului“, (2015), în care își găsise loc o poezie numită „Cuvântul“. Îmi amintesc ultima strofă:

 

Cuvântul e greu, e pustiu, e hain

Când nu știm cum să-l rostim

Dar e prieten pentru gând

Prin el Trăim pe Pământ.

 

Dar, să mă întorc „la chemarea“ unui scriitor de elită, a unui intelectual remarcabil și să încerc să descifrez mirajul ce-l ascund cuvintele. O iau pe gând, în sus, spre inima mea, să pot da sens celor dezvăluite cu atâta iscusință de poet.

După cum am spus, pare că mirajul din cuvinte să fie de fapt mirajul vieții. De ce? Ce povară poartă cuvintele de sunt atât de grele? De ce un cuvânt poate fi iubire, altul înseamnă dezastru, altul o poartă deschisă Destinului tău? De ce un cuvânt, uneori, este un pansament pentru rănile tale făcute de viață, de ce cuvintele ne leagă, apoi ne dezbină, iar alteori se ascund în noi și nu mai vor să fie rostite? De ce cuvintele poartă uneori atât amar în ele sau pot deveni „cheie“ în împlinirea ta?

Cartea „Mirajul cuvintelor“, prezentată într-o grafică de excepție, pare să atingă multe din problemele esențiale ale vieții. Pentru Dan Teodorescu, cuvintele par atât de încărcate de sensuri, încât recunoaște că viața noastră e plină de cuvinte nestrigate. Iată ce spune poetul:

 

Toate păsările îmi cuprind mâinile

și le poartă prin văzduh și prin ceață

și prin cuvinte nestrigate

și prin dimineață.

 

Cu alte cuvinte, viața noastră nu e numai ce se vede, ceea ce putem înțelege, ci e mult mai complicată. Autorul, de fapt, consolidează o filosofie a existenței noastre spirituale, care nu-i posibilă fără comunicare, ce fără de cuvinte nu-i posibilă.

Ce nu-i răcnit, nu-i chemare, ne aparține fiecăruia în parte. Poate asta face diferența dintre noi.

Cum ai descrie o primăvară fără de cuvintele: iarbă, flori, verde, lumină etc?

Cum ai începe o Rugăciune fără cuvintele „Iartă-mă Doamne!“.

Ce-om face fără cuvintele: mulțumesc, mi-e dor, te iubesc, te iert, te aștept etc?

În această zonă ne trimite celebrul Dan Teodorescu prin cariera sa, vasta lui carieră, să căutăm, să înțelegem ce miracol găsim în cuvinte! Poetul nu separă partea frumoasă a vieții de partea zbuciumată, fără de care nu se poate trăi.

 

„Primăvara din noi se zbate

Ca o floare spulberată

De vânturi turbate...“

 

Primăvara din noi poate fi asemuită cu viața pe care începem să o trăim, dar care ne expune multor încercări, prin care trecem.

Dan Teodorescu, filosoful cuvintelor, enigmatic așezate, ne face de fapt un tablou al vieții din care nu lipsește nimic: iubire, iertare, durere, deșertăciune, până nici de sfidare nu a uitat:

 

Copacii de pe dealuri

Își alungă nepăsarea...

Autorul nu trece superficial peste nimic din ce spune, dar are grijă să evidențieze cuvintele care au rădăcini adânci în pământ: Doină, ȚARĂ, DOR, Iubire, etc.

În „Inima muntelui“ spune:

 

„Îmi plâng izvoarele crescute pe umăr

....................................................................

Și-mi plâng iubirile crescute sub pleoape!“

 

Frumusețea versului te duce de fapt în primul rând la dragostea de patrie, de natura binecuvântată a plaiurilor noastre. Volumul „Mirajul cuvintelor“, născut într-o perioadă de restriște pentru poporul român și nu numai, poartă un mesaj în care auzi cuvintele tropăind, așa cum spune poetul în una din poezii. Acea neliniște, nesiguranță, care ne obligă să ne conformăm unui prezent ce pare dușman mai curând decât prieten, căutând frumusețile, adevărurile, enigmele din cuvinte care au darul de a ne aduna, de a ne ține aproape și de a ne salva sufletele de la pieire.

Dan Teodorescu este un patriot, un om credincios neamului său, poate și din acest motiv poezia nu apare cu toate înțelesurile la prima vedere. Versurile au idei care-și ascund valorile tocmai pentru a nu le devaloriza. Cine va citi „Mirajul cuvintelor“ se va întoarce mereu, să mai descopere ceva... Oricât am vorbi despre autorul acestui volum, nu vom putea spune tot. Dan Teodorescu este complex, complexitate dată de opera sa vastă, de experiența anilor pe care-i poartă cu mândrie și seninătate.

 

Maria Panciuc-Bucătaru,

scriitor, membru L.S.R.

16 octombrie 2021

---

 

Dialog cultural Iaşi - Baia Mare

 Între filialele Ligii Scriitorilor Români din Baia Mare şi Iaşi a început recent un dialog cultural care înnobilează cele două grupări aflate la mare distanţă kilometrică, dar foarte aproape pe tărâmul literaturii româneşti.

Romancierul ieşean Ilie Serediuc şi poeta băimăreană Aurelia Oancă (FOTO), amvii membrii LSR şi-au dat mâna pe altarul culturii de bună calitate şi au pus gândurile lor pe hârtia cea nemuritoare.
Romanul memorialistic "În sudul Caucazului", editat de Ilie Serediuc a stârnit interesul Aureliei Oancă, care a făcut recenzia volumului menţionat, cronica putând fi lecturată în cele ce urmează:
"IMPRESII DIN „SUDUL  CAUCAZULUI”
În fiecare zi învățăm ceva nou. Lumina de la Dumnezeu și cea de la soare se împletește cu lumina sufletului. Cunoașterea este rodul acestei împletiri. Asta am simțit eu citind cartea „În sudul Caucazului” care poartă semnătura inginerului constructor, Ilie Serediuc. Cu fiecare pagină parcursă afli tot mai multe despre această zonă cu un relief bogat în creste de granit și zone de șes cultivabil. O adevărată lecție de geografie, de istorie, de cunoaștere a locurilor și oamenilor care-și duc viața aici.

Autorul, prin profesia lui a ajuns acolo, unde era nevoie de ajutor pentru cei rămași fără adăpost în urma cutremurelor devastatoare din 1988. Ajutorul trebuia oferit cât mai curând posibil.

În tot acest timp s-au petrecut multe lucruri care au schimbat harta lumii, regimurile politice. Oameni derutați, chinuiți de soartă, așteptau ajutorul de la alți oameni și de la Dumnezeu. Dar ca și la orice schimbare majoră ies la suprafață și oameni cărora le place să provoace haos. În acest haos pătrunde autorul, pentru a duce la bun sfârșit o misiune și un contract semnat în vremuri de pace.

Tăvălugul evenimentelor politice a îngreunat activitatea celor trimiși să ajute, dar inginerul constructor Ilie Serediuc, a avut curajul și înțelepciunea necesară în asemenea situații. Cu duhul blândeții dar și cu fermitatea necesară, duce la bun sfârșit contractul, construiește casele promise sinistraților, cunoaște viața lor și tot ce este legat de aceste locuri. Primăveri blânde, ierni cu temperaturi la care nici nu ne putem imagina că am putea trăi, și totuși oamenii locului, muncitorii români, au rezistat, au construit, au ajutat.

Citind această carte, m-am întrebat: Oare tinerii zilelor noastre citesc așa ceva? Ar fi bine s-o facă. Cei care au muncit atunci și acolo sau în țară, sunt  bătrânii de azi, de care nu mai este nevoie. Ei au construit și au dat celor care au schimbat regimul politic „O ȚARĂ LA CHEIE”, o țară pe care au distrus-o cei care au venit. Felicitări domnului Ilie Serediuc pentru curajul și puterea de a prezenta niște adevăruri la care a participat direct și domnia sa. Felicitări pentru lecția de viață, pentru faptele bune săvârșite împreună cu alți români, pentru a ajuta acolo unde natura a făcut prăpăd. Felicitări scriitorului Ilie Serediuc pentru aplecarea asupra amintirilor pentru a le readuce la viață pe filele cărții „În sudul Caucazului”, dar și în celelalte publicate de-a lungul timpului.

Felicitări și mult succes! (AURELIA OANCĂ)"
Inginerul constructor şi scriitorul Ilie Serediuc, vicepreşedinte al Filialei Iaşi-Nord Est din cadrul Ligii Scriitorilor Români apreciază cuvintele puse pe hârtie de către scriitoarea Aurelia Oancă, dar apreciază la cote înalte şi cărţile de poezie ale colegei din Baia Mare şi promite un dialog cultural Iaşi-Baia Mare de lungă durată. După cum se poate observa, cultura nu are frontiere nici în acest caz!
DAN TEODORESCU

Manifestare culturală organizată cu ocazia Zilelor Iaşului 2021

 

Cu respectarea strictă a cerinţelor medicale actuale, Liga Scriitorilor Români - Filiala Iaşi-Nord Est, în parteneriat cu  Uniunea Creatorilor Profesionişti - Sucursala Iaşi, Cenaclul de Literatură şi Pictură  "Octav Băncilă" al Cercului Militar Iaşi şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România - Filiala Iaşi au organizat o manifestare culturală cu ocazia Zilelor Iaşului 2021.

Pentru început, timp de 50 minute, Preotul Militar Dr. Adrian Morţun a conferenţiat despre "Însemnătatea zilei de 14 octombrie - Sf. Cuvioasa Parascheva", discusrul părintelui fiind la cote înalte. cu multe elemmente de istorie spirituală care au captat atenţia publicului.
În continuare a avut loc o triplă lansare de carte, volumele puse în dezbare publică fiind ale scriitorilor
Dan Teodorescu - cu cartea "Cultură şi Olimpism", Rodica Murgu - "Versuri ce dor scrise cu umor" şi Mariana Stratulat - "La poalele gândurilor".
Prezentarea cărţilor  şi autorilor a fost făcută de  Ilie Serediuc, Dan Teodorescu, Corina Matei-Ghermanm, Valentina Lateş.

Calistrat Robu a dat şi un semnal editorial cu romanul "Molima", al colegului Romeo Romila, care va fi lansat în public în perioada următoare.
Momentele artistice ale evenimentului au aparţinut lui Silvia Aboaice şi Bogdan Iordachi, Adi Gegiuc, Karla Ursu, iar cu epigrame şi  momente umoristice s-au aflat în faţa publicului
Cornelia Livia Bejan şi Doru Melnic. Manifestarea culturală dintr-o frumoasă zi de toamană a fost onorată de participarea extraordinară a Maestrului Marinică Botea, un virtuos al viorii şi al muzicii populare româneşti.
Într-o manifestare culturală moderată de Corina Matei-Gherman, la capitolul "foto" au fost în prim plan Calistrat Robu şi Maria Teodorescu.
Partenerii media ai evenimentului au fost: Publicaţia „Sport Fan Club”, Agenţia de Presă „Aşii Români” (din Nürnberg, Germania), Revista „Mioriţa USA” (din Sacramento, statul California, SUA), Revista „Nord-Est Culturalˮ,  Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni (AJRP - din Montreal - Canada),  Sighet Online, Meridianul Iaşi-Vaslui-Bacău, Mangalia News, Confluenţe Literare (din Sydney - Australia).
DAN TEODORESCU