La Soroca, acasă la Ştefan cel Mare!

Sâmbătă, pe 12 noiembrie 2016, cu ajutorul firmei "Marion Turism" din Iaşi, 27 de iubitori de excursii tematice au luat drumul Republicii Moldova şi au ajuns pe malul Nistrului, în oraşul Soroca. Printre ei s-a aflat şi familia Mariana şi Dan Teodorescu, dornică să afle lucruri noi de la fraţii noştri din stânga Prutului şi din dreapta Nistrului, dar mai ales de la "Pârcălabul" Nicolae Bulat, şeful de garnizoană al Cetăţii Soroca, adică de la "locul de muncă" din secolele trecute al domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt.

După ce am trecut prin Vama Sculeni şi am parcurs drumul până la Soroca şi după ce am "bârfit" calitatea şoselelor din Republica Moldova, aflate uneori la limita suportabilului, am ajuns cu bine la poarta Cetăţii lui Ştefan cel Mare. Asta şi cu ajutorul conducătorului auto Neculai Toma - zis şi "nea Tomiţă" şi a tânărului ghid Ionuţ Ţibichi, în prezent student la "master" la Administrarea Afacerilor în Turism, Comerţ şi Servicii din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, dar şi Director Regional al Uniunii Studenţilor din România, printre alte "funcţii" mai mari sau mai mici, dar toate contează!
Intrând în Cetatea Soroca de pe malul Nistrului (vis-a-vis, adică pe celălalt mal, este Ucraina) am fost întâmpinaţi cu multă căldură în glas de vestitul Nicolae Bulat, ghidul local, dar şi Directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie din Soroca, cel pe care unii l-au "poreclit" nu cu mult timp în urmă "Iuda Nicolae Bulat", deoarece este mai român decât mulţi români din România şi Republica Moldova la un loc! Noroc cu redactorul şef Victor Cobăsneanu, cel care a spus multe adevăruri favorabile "Pârcălabului Bulat" în "Tableta de Vineri" a săptămânalului local "Observatorul de Nord" nr. 36 (857), din 30 septembrie 2016.

După disertaţia plină de lucruri inedite a lui Nicolae Bulat, la care a asistat şi căţeluşul "Vector" (paznicul de mare nădejde al Cetăţii Soroca), am putut lectura şi placa montată pe zidurile fortăreţei moldave, reabilitată de firma ieşeană de construcţii "IASICON", unde se scrie următoarele:
"Cetatea Soroca a fost probabil construită la sfârşitul secolului XV - începutul secolului XVI, pe locul unei alte cetăţui din lemn şi pământ. Este atestată documentar în Tratatul de pace moldo-polonez de la 14 iulie 1499.
Cetatea Soroca poartă o amprentă a Renaşterii: planul circular perfect simetric, cinci turnuri dispuse la intervale egale, proporţiile desăvârşite etc. Capabilă să reziste la asedii de lungă durată, ea este prevăzută cu locuinţe ale garnizoanei şi ale comandamentului militar, un paraclis, depozite, două fântâni cu apă potabilă.
Printre analogiile apropiate ale acestui obiectiv militar se numără următoarele monumente: Castel del Monte (Italia), Restormel, Queenborough, Camber, toate din Anglia.
Istoria cetăţii este legată de mai multe evenimente dramatice din sec. XV-XVIII: invazii tătare, poloneze, ale cazacilor zaporojeni conduşi de Nicoară Potcoavă, Bogdan şi Timuş Hmelniţki, acţiuni militare ale regelui polon Ian Sobiesky, campania de la Prut a ţarului rus Petru I ş.a. Deşi este incendiată şi supusă unor intervenţii constructive ulterioare, Cetatea Soroca ajunge până în zilele noastre într-o stare bună".
După fotografiile de rigoare şi după ce Nicolae Bulat a primit un pachet cultural din partea jurnalistului ieşean Dan Teodorescu, "Pârcălabul" de la Soroca a mulţumit foarte mult pentru "cadoul" primit şi a urat ieşenilor călătorie plăcută în continuare, pe alte meleaguri locale şi din împrejurimi.

* Facultatea la Iaşi, job-ul la Soroca

Lângă Cetatea Soroca, meşterii locali ofereau suveniruri turiştilor, care de care mai frumoase şi atractive. O doamnă elevată se distingea din tot peisajul local, iar dialogul nostru a venit cu repeziciune, asta după ce am obţinut şi mici reduceri de la lucrurile achiziţionate ca amintire, că doar nu era să plecăm de acasă, de la Ştefan cel Mare, cu mâna goală:

- Doamna Tatiana: De unde sunteţi?

- Fam. Teodorescu: Din România, de la Iaşi.
- Doamna Tatiana: Da, se cunoaşte după vorbă. Şi eu am făcut Facultatea de Litere la Iaşi, de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Copou.
- Fam. Teodorescu: Şi acum ce faceţi?

- Doamna Tatiana: Lucrez la Soroca, ca profesoară la Colegiul de Arte. Avem multe cercuri frumoase, dansuri, muzică populară, teatru, pictură şi altele. Numai că sâmbătă şi duminică sunt aici, lângă Cetate, şi ofer amintiri frumoase turiştilor.
- Fam. Teodorescu: Foarte bine doamnă, e o muncă frumoasă şi aici şi la Colegiul de Arte. Vă dorim mult succes! Sănătate!

Şi după schimburile tradiţionale de telefoane şi emailuri, am poposit în oraşul Soroca, adică la circa 200 metri de Cetate, unde magazinele cu dulciuri "Bucuria" au fost luate cu asalt de către majoritatea excursioniştilor.
 
* Nea Ion Lozan, Meşterul Faur din Cosăuţi, satul cioplitorilor în piatră

La circa 10 km de Soroca se află Cosăuţi, satul cioplitorilor în piatră. În incinta "Întreprinderii individuale ION LOZAN", patronul cu acelaşi nume - Meşter Faur şi Preşedintele ONG "Regele Pietrei", ne aştepta ca pe nişte oaspeţi de seamă.
"Nea Ioane, de când v-aţi apucat de această meserie?", am întrebat? Iar răspunsul a venit cu repeziciune: "De când am fost alungat din Colhoz, din 1987. Acolo era un rus care se purta urât cu noi, îşi cam bătea joc de noi, iar eu am ales atunci altă meserie şi nu cred că am greşit! Am acum 10 oameni angajaţi, am multe lucrări de executat pentru mănăstirile şi bisericile din România, precum Mănăstirea Basaraba, Piatra Sfântă de lângă Iaşi, etc. Pe la mine s-au perindat mulţi oameni care au învăţat meserie, dar care apoi au plecat pe alte meleaguri. Unul singur a spus MULŢUMESC. Era un rus şi mi-a spus atunci: MULŢUMESC IVAN MIHAILOVICI!".

"Copiii dumneavoastră vă urmează calea?", am mai întrebat. Iar Nea Ion a răspuns: "Am doi băieţi. Unul este doctor în biologie. Pe al doilea l-am readus din Portugalia acasă şi lucrează cu mine!". "De unde luaţi piatra pe care o prelucraţi pentru diverse monumente?" a mai urmat o întrebare, iar răspunsul a venit imediat: "O cumpărăm! Este gresie!".
Iar pe propriul site, meşterul Ion Lozan se destăinuie:
"Un morman de pietre încetează a fi un morman de pietre în momentul în  care omul îi dă viață, doar cu o lacrimă a trecutului și a istoriei... Un monument reprezentativ a fost instalat în locul unei cruci mare din piatră, care a fost distrusă de regimul sovietic - 1956, aruncată în drum şi s-a turnat asfalt peste ea. Închinată în amintirea celor deportaţi în Siberia, celor căzuţi în cel de-al II-lea război mondial, de pe teritoriul satului Cosăuţi: Români, Nemţi, Ruşi, Unguri, Italieni, Evrei... 1940-1956 - monumentul a fost executat, îndeplinindu-se ultima dorinţă a părinţilor mei, decedaţi la 7 aprilie 1995, la vârsta de 78 şi 80 de ani", mărturiseşte Ion Lozan.

Iar realizările meşterului Ion Lozan sunt multe:
- Căuşeni: Mândria oraşului - monumentul în memoria celor căzuţi pentru integritatea şi Independenţa Republicii Moldova. - Floreşti: Coloana libertăţii.
- Criuleni - monumentul Arhanghelului Mihail.
Apoi clopotniţa de la Mănătirea Curchi, coloanele moldoveneşti din faţa Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău.
Aceste sculpturi din preajma monumentului lui Ştefan cel Mare şi multe alte creaţii din piatră pot fi văzute în întreaga ţară. Toate, făurite de mâinile unui singur om.
Deci, oameni buni şi prieteni dragi, se făcuse deja întuneric, chiar dacă era doar ora 16.00. Toată lumea vrea acum acasă, alături de cei dragi. Şi noi la fel, deci pe drumul Cosăuţi - Soroca - Bălţi - Sculeni - Iaşi am ajuns din nou în Piaţa Unirii, după 13 ore de excursie în Republica Moldova. În depărtare se vede statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din faţa Palatului Culturii. Suntem acasă!

DAN TEODORESCU