Este toamnă, Doamnă
Este
toamnă în mintea ta şi a mea
Cu
frunzele ruginii pe ramuri,
Cu
apele repezi curgând peste clipa grea...
La
munte este toamnă, Doamnă
Este
toamna cea de peste brazi
Cu
herghelia cailor alergând aiurea,
Cu
iubirea pierdută chiar azi...
La marea cea mare este toamnă, Doamnă
La marea cea mare este toamnă, Doamnă
Cu
valurile în rafale curgând peste diguri,
Cu
peştişorii de aur culegând amintirile
Şi
dorinţa crescută în friguri...
Chiar
şi la câmpie este toamnă, Doamnă
Cu
vântul nebun printre lanuri de secară
Ne
ţinem de mână să nu ne pierdem în neant
Şi
în iubirea amară...
Chiar
şi prin anii noştri am ajuns în toamnă, Doamnă
Ne
dorim acum să nu ne abatem spre deşărtăciune
Când ne privesc copiii şi nepoţii din departare,
Când ne privesc copiii şi nepoţii din departare,
Doamnă,
vă doresc numai iubire, cu plecăciune...
DAN
TEODORESCU
Iaşi, 8 septembrie 2016
Iaşi, 8 septembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu