Jurnal de călătorie: La Chişinău, după 49 ani!

Oraşul Chişinău, capitala Republicii Moldova a fost văzut de mine de două ori: în anii de liceu, în 1967 şi anii de pensie, în 2016. Aşadar, la o distanţă de 49 ani, pe 10 septembrie 2016 am trecut din nou Prutul, asta şi cu ajutorul firmei "Marion Turism" şi a prietenului Marius Bourceanu, patronul şi ghidul nostru într-o zi de sâmbătă, pe o căldură destul de mare, noroc că autocarul condus excelent de "Nea Tomiţă" avea aer condiţionat! Aşadar, alături de soţia Mariana Teodorescu, într-un grup de 34 de persoane, în care s-a regăsit şi doamna Mona Vâlceanu (colega de la Radio România Iaşi), am făcut o excursie de o zi din România în Republica Moldova, pe traseul Iaşi - Mănăstirea Căpriani - Chişinău - Iaşi.
Am ieşit pe la Vama Albiţa şi după un traseu cu "hopuri şi dâmburi" pe şoseaua spre Răducăneni, am ajuns la Vama Leuşeni (Rep. Moldova) şi mai apoi spre Chişinău, pe o şoseaua europeană, cu două benzi şi fără nici o denivelare, pădurea şi plantaţiile care "ascund" şoseaua fiind aceleaşi ca şi în urmă cu 49 ani!

Primul popas a fost făcut la Mănăstirea Căpriana, la biserica veche şi cea nouă, acolo unde am cumpărat, cu lei... româneşti, multe icoane şi amintiri frumoase.

Mănăstirea Căpriana (întemeiată în 1429) a fost timp îndelungat reședința mitropolitului Moldovei, a fost ctitorită de domnitori, printre ei și Ștefan cel Mare, aici au trăit cronicarul Eftimie și unul dintre primii poeți ai Moldovei – Chiprian. Conform gazdelor moldovene, "Mănăstirea ar fi o ctitorie a lui Alexandru cel Bun, care i-a dăruit doamnei Marena <Mănăstirea de la Vişnăvăţ, unde este igumen Chiprian>. Mănăstirea inițial s-a numit Vișnăvăț, după numele pîrăului din apropiere (care astăzi se numește Ișnovăț). Data acestui hrisov este 10 februarie 1429. Din epoca lui Ştefan cel Mare (anul 1470), datează 2 documente unde este atestată trecerea <Mănăstirii Vişnăvăţ> sub oblăduirea mănăstirii Neamţ. În al doilea din aceste documente este atestat actul daniei, de către doamna Chiajna, a prisăcii lui Chiprian de pe Botne, mănăstirii Neamţ. În deceniul patru al secolului al XVI-lea denumirea Vişnăvăţ este înlocuită de denumirea Căpriana. Sub acest nume mănăstirea figurează în inscripţia slavonă de pe scoarţa Evangheliarului, dăruit de Petru Rareş mănăstirii la 1545; aceeaşi denumire figurează şi în descrierea celei de a doua domnii a lui Petru Rareş (1541-1546), efectuată de cronicarul Grigore Ureche. Unii istorici susțin însă că Petru Rareș doar a reînnoit biserica <Adormirii Maicii Domnului>, construită pe timpul lui Ștefan cel Mare".

 
* Bulevardul Ştefan cel Mare din Chişinău şi-a schimbat denumirea de nouă ori!

După Mănăstirea Căpriana am ajuns la Chişinău, unde am fost "excortaţi" de doamna antropolog urban Maria Axenti, ghidul nostru pentru 90 minute. Am aflat că în capitala Republicii Moldova trăiesc acum peste 700.000 locuitori, iar cu studenţii şi cu cei care locuiesc "fără acte legale", populaţia din Chişinău ajunge chiar şi la 1 milion de locuitori.
Oraşul Chişinău este divizat în cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râșcani și Ciocana. El este supranumit „Orașul din piatră albă”, deoarece există multe clădiri deschise la culoare, care au fost construite din piatra albă de calcar.
Turul de oraş l-am făcut din autocar, am văzut multe lucruri frumoase, inclusiv Hotelul Cosmos, acolo unde eu şi colegii mei de liceu de la "Sadoveanu" au locuit în 1967, pentru trei zile, la prima excursie a mea la Chişinău.
Chişinău a trecut prin mari transformări în funcţie de situaţia politică, după cum ne-a relatat doamna Maria Axenti, numai Bulevardul principal al oraşului, Ştefan cel Mare, schimbându-şi denumirea de nouă ori până acum. La un moment dat s-a numit Bulevardul Carol, apoi Lenin, acum Ştefan cel Mare!
Am văzut la Chişinău şi bazarul de haine şi lucruri vechi "postat" direct pe trotuar, pe o stradă principală a oraşului, poate un loc special amenajat, într-o altă zonă, era mai confortabil atât pentru localnici, cât şi pentru oaspeţi!
Ni s-a mai spus că vestitul Circ din Chişinău nu mai dă spectacole de ani buni, că noul stadion al echipei Zimbru Chişinău, cu un şantier inaugurat cândva de preşedintele Voronin, s-a împotmolit din cauza unor "retrocedări", iar cu aderarea la Uniunea Europeană ideile sunt împărţite. Cei care lucrează în ţările din UE vor în Europa, cei care lucrează în Rusia vor să rămână alături de Rusia! "Cam 50 % - 50 % sunt aceste opinii, dar vreau să vă spun că noi, oamenii de rând ne înţelegem bine între noi, chiar dacă unii vorbesc româneşte şi alţii ruseşte. Numai politicienii ne aţâţă unii împotriva altora, cred eu...", a mai menţionat ghidul nostru, pe bună dreptate.
Oricum, pe străzile şi magazinele pe care le-am vizitat... cu pasul, am auzit vorbindu-se româneşte mult mai mult decât ruseşte, iar unii vorbeau amestecat: un cuvânt pe ruseşte şi trei pe româneşte şi aşa mai departe!

Şi am mai observat un lucru, că noţiunea de limbă moldovenească a cam dispărut din vocabularul multor localnici, care spun că ei vorbesc... româneşte! Pe bună dreptate!

Într-un "Mall" de lângă Parcul Central, dorind o informaţie, am întrebat pe o domnişoară vânzătoare dacă vorbeşte... româneşte? "Sigur că DA!", mi-a răspuns, sărind ca arsă de la locul ei de după tejghea şi dându-mi cu zâmbetul pe buze toate informaţiile solicitate de mine. I-am mulţumit frumos şi am rămas plăcut impresionant de ospitalitatea acestei frumoase moldovence!

Scurta noastră excursie la Chişinău s-a încheiat în jurul orei 16.00 şi am plecat spre casă. La Vama Leuşeni nu le mergea sistemul informatic şi a trebuit să stăm minute bune în plus, iar la Vama Albiţa am rămas surprins neplăcut de lipsa de curăţenie a geamurilor clădirilor, care, după spusele unui coleg de călătorie, "nu au mai fost spălate de ani de zile...".
Între cele două puncte vamale, ne-am oprit şi la un Dutty Free extrem de bine aprovizionat, unde ne-am cheltuit toţi banii, fie că am plătit în euro, în lei româneşti sau lei moldoveneşti, toţi banii erau buni! Dulciurile de la firma "Bucuria" au fost la mare putere şi cu toţii ne-am gândit la nepoţii şi copiii noştri...
În viitorul apropiat, tot cu "Marion Turism" din Piaţa Unirii din Iaşi vom merge probabil şi la Cernăuţi (astăzi în Ucraina), acolo unde s-a născut, în 1897, bunica mea din partea mamei Ştefania Von Kotowski, devenită Ştefania Radu după căsătoria cu bunicul meu Ilie Radu, urmaş de "răzeş" din Şerbeşti - judeţul Neamţ.

DAN TEODORESCU