În 2020, anul pandemiei mondiale,
Ionela van Rees-Zota descoperă un puternic vaccin împotriva duşmanului numit
"Covid 19": o carte de poezie! Poemele Ionelei vin din sufletul ei
sensibil şi plin de iubire şi cu siguranţă că, în faţa lor, toţi viruşii din
acest secol barbar fac un pas înapoi, deoarece dragostea de viaţă este mai
presus de orice act samavolnic al Diavolului.
Coronavirusul mondial este răpus astfel pe tărâmuri europene de românca născută
la Moineşti, Ionela van Rees Zota, cea care, cu ajutorul editurii PIM din Iaşi
scoate pe piaţa culturii universale volumul "Secretul scrisorii
albastre", unele poezii fiind traduse şi în limba germană de către Menno
Alfred Simonis.
Într-un volum care numără peste 130
de poeme scrise cu iubirea în suflet, putem spune că Ionela van Rees-Zota, mamă
a trei băieţi frumoaşi şi deştepţi şi care locuieşte de peste 11 ani la
Nürnberg, în Germania, excelează atât în versul clasic, cât şi în versul alb,
acolo unde sentimentele sunt aşternute cu mult har pe albul imaculat al paginii de carte.
În multe din poeziile sale, Ionela
caută dragostea eternă, pe care o cheamă neîncetat, precum în poezia
"Arât":
"Atât de rece-i noaptea asta...
"Atât de rece-i noaptea asta...
E târziu să-nvăț că mâine iarăși
cânt-o serenadă,
Invită-mă la tine-n viață, și-am să vin,
Și ne-om iubi, de vrei, o viață-ntreagă".
Invită-mă la tine-n viață, și-am să vin,
Și ne-om iubi, de vrei, o viață-ntreagă".
După multe clipe de aşteptare,
Ionela / Ella îşi descoperă marea iubire şi declară într-unul din poemele sale
de suflet:
"Ţi-ai
întors faţa către mine,
iubire,
Şi mi-ai surprins privirea plină de
lacrimi.
Mi-ai sărutat fiecare şuviţă de păr,
ca să-mi faci din ele
o punte.
iubire,
Şi mi-ai surprins privirea plină de
lacrimi.
Mi-ai sărutat fiecare şuviţă de păr,
ca să-mi faci din ele
o punte.
Ţi-ai
întors faţa către mine,
pasiune,
şi-ţi mulţumesc o viaţă.
Apoi mi-ai spus să nu mai cred
în vorbe, minciuna te învaţă.
şi-ţi mulţumesc o viaţă.
Apoi mi-ai spus să nu mai cred
în vorbe, minciuna te învaţă.
Mi-ai
redat încrederea în mine,
credeam că am pierdut-o.
Şi-ţi mulţumesc, iubire,
sunt Ella, şi-s iubită".
credeam că am pierdut-o.
Şi-ţi mulţumesc, iubire,
sunt Ella, şi-s iubită".
Viaţa
de zi cu zi a poetei Ionela van Rees-Zota nu este una uşoară, mai ales că multe
obstacole sunt în faţa ei, la tot pasul. Numai că, Ionela le trece cu bine până
la urmă, cu speranţa că dragostea faţă de sufletul pereche şi visul etern
devine o realitate binecuvântată pentru oamenii iubiţi de Dumnezeu:
Poezia "Speranţa" spune totul:
"Îmi las speranţa către vise,
e infinitul meu atât de-aproape,
te văd mereu în calea mea iubite,
şi te-oi iubi, de vrei, până la moarte.
Poezia "Speranţa" spune totul:
"Îmi las speranţa către vise,
e infinitul meu atât de-aproape,
te văd mereu în calea mea iubite,
şi te-oi iubi, de vrei, până la moarte.
Eşti
viaţa mea de azi, de mâine,
speranţa este tot ce eu mai am,
te vreau acum, te vreau şi mâine,
iubitul meu ce baţi mereu în geam".
speranţa este tot ce eu mai am,
te vreau acum, te vreau şi mâine,
iubitul meu ce baţi mereu în geam".
De multe ori, femeia poate deveni regina timpului, poate a timpului pierdut
ieri, câştigat azi sau poate a timpului regăsit mâine...
Ionela
se joacă pe portativul iubirii şi ne spune într-o poezie de o mare
sensibilitate dar şi de căutări temporale crezul dragostei sale nemărginite:
"Ieri,
sub cupola lumii,
azi, sub sumbrul zid al pasiunii,
iar mâine sub pecetea tristeţii.
Ne-nvăluim într-o superbă adiere a lumii azi,
căci mâine nu-ţi voi putea spune ce a fost ieri,
deoarece zâmbetul pe care l-ai avut cândva nu-l vei avea nici mâine,
azi, sub sumbrul zid al pasiunii,
iar mâine sub pecetea tristeţii.
Ne-nvăluim într-o superbă adiere a lumii azi,
căci mâine nu-ţi voi putea spune ce a fost ieri,
deoarece zâmbetul pe care l-ai avut cândva nu-l vei avea nici mâine,
dar
l-ai avut acum câteva momente...
Ieri, ţi-am sărutat căuşul palmelor,
pentru ca azi să te poţi bucura de sentimentul
ce-l vei avea în amintirea clipelor mâine.
Iar mâine îţi vei muşca buzele după acel ieri pierdut,
pe care nu-l vei mai regăsi niciodată...
dar mâine, va fi o altă zi,
o altă minune se va întâmpla în viaţa ta,
deoarece există...azi".
Ieri, ţi-am sărutat căuşul palmelor,
pentru ca azi să te poţi bucura de sentimentul
ce-l vei avea în amintirea clipelor mâine.
Iar mâine îţi vei muşca buzele după acel ieri pierdut,
pe care nu-l vei mai regăsi niciodată...
dar mâine, va fi o altă zi,
o altă minune se va întâmpla în viaţa ta,
deoarece există...azi".
Povestea
cărţii lui Ionela van Rees-Zota se încheie cu o "Poveste", în care
iubirea pleacă şi vine, în care dragostea se revarsă peste ani şi unde bileţelele
albastre de amor au rămas în visul poetei:
"Întâi a fost o atingere de mână,
"Întâi a fost o atingere de mână,
apoi
un mic sărut nevinovat,
dar
partea care îmi lipseşte este,
a
ta iubitule, că ai plecat.
Apoi
a fost o dulce sărutare
şi
chiar dorinţa noastră ce-a dintâi,
dar
totuşi partea ce lipseşte
eşti
tu, iubitul meu, la căpătâi.
Apoi
au fost vorbe frumoase,
şi
bileţele albastre de amor,
dar
partea care tot lipseşte,
eşti
tu, iubitul meu, nu ca decor.
Apoi
au fost cuvinte tandre, scurte
plăceri
venite parcă dintr-un vis,
dar
partea care încă îmi lipsește,
ești
tu, iubitul meu, un paradis.
Și
astăzi sunt ființa care râde
că
ești aici, nu este doar un vis".
Volumul
editat de "Ionela Viaţii Noastre" este unul de mare acurateţe
stilistică, versurile curg lin în sufletele noastre, iar iubirea ne pătrunde în
crepusculul zilelor care ne leagă de cuvânt. Pătrunzând tainele carţii Ionelei
van Rees-Zota veţi deveni mai umani şi mai buni la suflet, mai tineri în
cugetări şi mai înţelepţi în căutări. Se spune că unde dragoste nu e, nimic nu
e, dar la Ionela este din belşug! Danke schön, Ionela!
DAN
TEODORESCU
Preşedintele Ligii Scriitorilor Români - Filiala Iaşi-Nord Est şi membru al Uniunii Ziariştiilor Profesionişti din România
Preşedintele Ligii Scriitorilor Români - Filiala Iaşi-Nord Est şi membru al Uniunii Ziariştiilor Profesionişti din România
18
aprilie 2020 - Iaşi,
România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu