Din Toronto la Iaşi: La catafalcul Sfintei Parascheva

Deși locuiesc de aproape două decenii în Canada, la 14 octombrie al fiecărui an îmi doresc să fiu aici în capitala Moldovei, în Târgul Iașilor, unde și spiritul meu vibrează alături de sutele de mii de pelerini la catafalcul Sfintei Curioase Parascheva.

Se spune că sfinții se așează în locurile alese de ei, așa și Sfânta Curioasă Parascheva s-a așezat în Târgul Iașilor, la 13 iunie 1641 prin grija domnitorului Vasile Lupu la ctitoria sa Biserica Sfinții Trei Ierarhi. De aproape patru sute de ani Sfânta Curioasă Parascheva veghează asupra capitalei Moldovei (1564 – 1859), a uneia dintre cele două capitale ale Principatelor Unite (1859 – 1862) și a capitalei Regatului României (1916 – 1918).

Sub ocrotirea ei la Iași a fost fondată la 1860, la scurt timp după formarea Principatelor Unite, prima universitate modernă a României, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Sunt de remarcat și primul curs de inginerie predat în limba română de Gheorghe Asachi la 1813 și înființarea Academiei Mihăilene, precursoarea Universității, la 16 iunie 1835.

Tot aici a fost construit, în perioada 1906 – 1925 Palatul Culturii în stil neogotic pe perimetrul fostei curți domnești, clădire emblematică a Iașului înscrisă în Lista Monumentelor Istorice. Cele 8 clopote din turnul palatului reproduc, la ora exactă, Hora Unirii, amintind de actul de constituire a Principatelor Unite la 24 ianuarie 1859, piatra de temelie a viitoarei Românii.
Catedrala Mitropolitană, care în prezent găzduiește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, s-a ridicat, pe locul unei biserici vechi numită Biserica Albă, prin hotărârea domnitorului Ioan Sandu Sturza din 1826, și a râvnei mitropolitului Veniamin Costache, lucrările începând în 1833. Arhitecții vienezi Johann și Gustav Freiwald au adoptat stilul neoclasic întâlnit și la alte lucrări monumentale europene.

La Iași are loc anual cel mai mare pelerinaj ortodox românesc, aici sufletul atemporal al Sfintei Curioase Parascheva ajută la îndeplinirea rugăciunilor sutelor de mii de credincioși. Aceasta este puterea credinței în Dumnezeul binelui și al milostivirii, aceasta este puterea sufletului neprihănit care-și îndreaptă ochii către ceruri. Sfinții sunt mijlocitorii de care oamenii au nevoie pentru a comunica cu divinitatea.

Credință în Dumnezeu este parte a conștiinței și culturii noastre naționale și așa va rămâne pentru mileniile următoare, cât timp noi românii ne vom aminti de jertfa înaintașilor și de suferințele străbunilor, de faptul că Marele Ștefan pornea la luptă având călăuză crucea pe care s-a răstignit Hristos.

Așa țara și poporul în care m-am născut continuă să rămână scut în fața năvălirilor de orice fel, în fața oricăror năluciri vremelnice, în ciuda eforturilor de dezbinare și învrăjbire ale neprietenilor. Depinde numai de noi în a ne ridica privirea din pământ si a sta drepți în fața lumii. Așa suntem și după două mii de ani, tot „cei mai viteji și mai drepți între traci” cum spunea Herodot.

Astăzi Sfânta Cuvioasă Parascheva nu este numai a Iașului, a Moldovei sau a României, ea este Sfânta Parascheva din Balcani, Sfânta întregii lumi ortodoxe Cuvioasa Parascheva de la Iași. Nu există creștin ortodox care să nu fi auzit de Sfânta Parascheva. Sub ocrotirea Sfintei Cuvioase Parascheva, Iașiul poate încă odată fi considerat capitala culturală a României și capitala renașterii noastre naționale.

Parafrazând cuvintele lui Barbu Ștefănescu Delavrancea rostite prin gura lui Ștefan in „Apus de soare” putem spune că „România n-a fost a străbunilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri, și a urmașilor urmașilor voștri in veacul vecilor”.
(Ioan Cojocariu, Corespondență din Iași, România, la 14 octombrie 2019. Articol primit spre publicare de la ziarul Observatorul - din Canada)