Scrisoare din Franţa, de la ieşeanca Simina Lazăr-Huser

La Muzeul Municipal Iaşi, în toamna acestui an, am participat la vernisajul expoziţiei de tapiserie a regretatei Gabriela Moga Lazăr, acolo unde am cunoscut-o şi pe scriitoarea Simina Lazăr Huser, una dintre fiicele sale. Iubind amândoi cărţile şi manifestările culturale, am invitat-o pe doamna Simina la una dintre evenimentele organizate de Asociaţia Literară Păstorel Iaşi, acolo unde a fost primită cu braţele deschise de către colegii de la ALPI, în frunte cu directorul Mihai Batog-Bujeniţă. A fost atunci şi un spectacol artistic de înalt nivel, iar eleva Maria Lincu a încântat-o efectiv pe doamna Simina cu un splendid recital de muzică populară românească.
De menţionat că ieşeanca Simina Lazăr-Huser domicilează de mai mulţi ani în Franţa, la Paris, dar dragostea de ţară rămâne mereu deschisă, mai ales că locuinţa sa din str. Sărărie este în continuare în patrimoniul familiei.
La finalul lui 2018, din Paris, doamna Simina Lazăr-Huser ne trimite o scrisoare de suflet, în care detaliază realizările anului, dar şi unele aspecte inedite din viaţa familiei domniei sale.
V-o prezentăm în continuare:  

"În ceea ce mă privește, după cum cred ca v-am spus deja, anul 2018 mi-a adus bucuria de a vedea o colecție din tapiseriile mamei mele, Gabriela Moga Lazăr, care au intrat în patrimoniul Muzeului Municipal din Iași. Cu această ocazie a avut loc o expoziție de inaugurare, un vernisaj, iar tapiseriile mai pot fi încă văzute, căci au rămas expuse și după închiderea expoziției. Acest eveniment a urmat evenimentul din 2017, când a fost dezvelit bustul artistei în satul ei natal, Sărmașu-Vișinelu.

Dar anul acesta a fost un an special: Centenarul Marii Uniri a României, din 1918. Iar în familia noastră am avut chiar un centenar personal.  Bunicul nostru, Dumitriu Moga, a fost declarat cetățean de onoare la Sărmașu, pentru că în 1918 a fost unul din reprezentanții satului la Adunarea de la Alba Iulia.

Ce ironie a sorții!!! Căci în martie 1949, la ora 2 noaptea, bunicii noștri fuseseră ridicați de Securitate și duși la Aiud, unde li s-a stabilit domiciliul obligatoriu. Aceasta pentru că aveau 75 ha de teren arabil, deci erau considerați moșieri.  Doar mulți ani mai târziu au putut să meargă la Cluj, la copii, dar nu au mai avut dreptul să pășească în satul lor...

Au suferit pentru că au avut 75 ha de teren arabil, dar moștenitorilor nu li s-a mai restituit decât mult mai puțin, cred că vreo 25 ha.

Acum bunicul a fost declarat  cetățean de onoare... dar ce mai contează asta pentru el...  Îmi vin lacrimi în ochi când mă gândesc la nedreptatea care i s-a făcut.

În familia tatălui meu, de asemenea se poate vorbi de centenar. Asta deoarece Ioan Lazăr, unchiul meu, a fost în 1918 la Alba Iulia, ba chiar a lăsat o însemnare unde a notat lista participanților din satul lui, Ormindea.

Deci se poate demonstra cu documente, că adunarea de la Alba Iulia a fost un eveniment popular, unde au participat foarte mulți țărani şi nu un eveniment creat de intelectuali, cum afirma domnul Lucian Boia în cartea sa  «Primul război mondial».  Ar trebui să-i trimit și lui aceste dovezi.  De altfel, după apariția cărții  (în mai 2015), i-am scris o scrisoare deschisă care a fost publicată în Revista 22 – vedeți: http://www.revista22.ro/scrisoare-deschisa-domnului-lucian-boia--55713.html

Înaintașii noștri au făcut unirea, dar din păcate, așteptările lor au fost înșelate de către urmași și azi situația României nu e la înălțime, așa cum au visat ei. Să ne rugăm pentru un miracol în 2019!
Vă urez acum sărbători frumoase, iar în noul an multe realizări şi succese!

Cu multă prietenie,

Simina Lazar

PS: Cred că Moș Crăciun e deja în drum spre casele noastre!  Cu desaga plină - să sperăm! Vă urez un Crăciun fericit și un an nou cu multă sănătate și bucurii! (24 decembrie 2018)".
Stimaţi cititori, alte cuvinte sunt de prisos. La mulţi ani, doamna Simina, noi vă mai aşteptăm pe acasă, pe la Iaşi, în România Centenară!
DAN TEODORESCU